Pe drum de țară

Cu siguranta pentru toti ar putea exista astfel de locuri linistite, aproape de zone locuite , in care insa sa mergi si sa simti interventia nu a omului, ci a miracolului vietii care se dezvolta liber , nedirijata de nimeni , neprotejata  prin stropiri chimice, ori udari regulate . Am vazut un film pe un canal de documentare, posibil sa fi fost pe National Geographic despre viata in regiunea afectata de accidentul nuclear din anul 1986 de la Cernobîl. Si arata cum in locuri alta data locuite de oameni acum crescuse vegetatie si mai traiau cateva familii de pisici, ori de mistreti , vulpi , care isi gasisera adapost in fostele locuinte, acum abandonate pentru multi ani de acum inainte. Aparent parea o zona linistita, verde, vie...fara insa sa fie cunoscute evolutia vietatilor care o locuiau fara a-i cunoaste pericolele ascunse.
Semana oarecum cu locurile in care merg si eu cand si cand , mai ales cand e cald si uscat afara , pentru ca am gresit o data si am mers in primavara, cand pamantul era inca reavan si m-am cam inamolit pe potecile ce fusesera strabatute se pare de vreo caruta, care sapase santuri adanci in noroiul drumului neasfaltat si greu de batut cu piciorul incaltat in pantofi de oras :). Poate cu ceva cizme de cauciuc, ar fi fost mai mari sortii de izbanda pe drumurile acelea de tara .

Flori din gradina domnului

 Nu se numesc Patrocle , dar colinda la fel de incantati atat  potecile, cat si campurile neumblate ale luminisurilor sau umbrarelor .

 Camp de margarete

Cum de a aparut

Ma uitam incantata, ca de fiecare data, chiar foarte incantata, la fotografii pe care le-am facut intr-un loc inca linistit, in care prea putin poluarea si zgomotul din orase ajunge si unde natura e inca stapana . Cand primavara rasare din pamant cu mii de culori , de parfumuri si de flori salbatice, dar atat de frumoase .

Si ma gandeam ca as putea sa public fotografiile mele, dar bloggul pe care l-am deschis se numeste ”gradina mea...”, iar dumbrava nu e a mea . Daca se va sesiza cineva?

Ideea este deci afisarea unor imagini surprinse de mine, poate nu cele mai reusite, dar daca mie mi-au placut si imi place oricand sa le revad, poate si altcineva s-ar bucura sa isi arunce privirea .

M-am uitat si in dex sa vad definitia cuvantului ”dumbrava”- padure tânară .

Am cautat si povestea lui Mihail Sadoveanu, tot pe net, am si gasit-o :http://www.audioz.ro/dumbrava-minunat-sacul-povesti/

si audiat-o , dar am gasit si multe site-uri care isi faca reclama afacerilor lor cu numele povestirii, dar si referate scolare ori comentarii literare ale povestii, fapt ce m-a facut sa imi reamintesc cu amaraciune de scoala noastra care produce neajutorati , invatati sa recite vorbe invatate pe de rost si nu sa gandeasca si sa se ajute singuri , iar dupa absolvire ajung neputinciosi dependenti de o mana care le fie cârjă . Comentariile literare dictate, date mura in gura elevului sunt cel mai prost mod de a explora literatura , fara interpretare personala si de multe ori fara ca elevul sa stie ce comenteaza, opera ramanandu-i straina .

Iar de aici, voi posta fotografii facute de mine din locul care pe mine m-a incantat si il numesc minunat, o dumbrava , padurice, dar si luminisuri , livezi .

Afara din jungla de beton

Stand confortabil acasa, cu toate utilitatile necesare unui trai decent la varful degetelor , tanjesc tot mai des, si actionez tot mai rar pentru a-mi face pofta , la o iesire in ...dumbrava mea minunata. Nu e o dumbrava din poveste, nici din vis, este un loc in care am mers destul de tarziu , dupa ce multi ani l-am ignorat, desi il aveam relativ aproape, si de care m-am indragostit .